Reportaj: Blestemul Micului Trianon de la Floreşti Prahova

0
46

În România exista 22.000 de monumente istorice, din care peste 4000 se gasesc intr-o stare avansata de degradare, colaps si precolaps, cum spun specialistii. Bugetul Ministerului Culturii, din ce in ce mai firav, aloca fonduri de restaurare pentru monumentele a caror salvare depinde de sume modeste. Din pacate, pentru unele constructii monumentale, unde sumele necesare sunt de ordinul milardelor de lei, nu se poate face, realist vorbind, mai nimic. In acesta situatie se gaseste un monument istoric deosebit de valoros, Micul Trianon de la Floresti – Prahova, care isi traieste, sub ochii nostri, ultimele clipe de verticalitate. Exista o durere surda si o demnitate a pietrei in lupta neputincioasa cu prabusirea, o incrâncenare a zidurilor de a ramâne in picioare pâna la ultima secunda, sfidând legile echilibrului si gravitatiei. Aici, la Floresti, un destin vitreg urmareste si ameninta, ca un blestem, inca de la inceputuri, existenta grandiosului palat al ultimului Cantacuzin, copie fidela a Micului Trianon de la Versailles.

Începuturile

In anul 1907, unul din cei mai mari mosieri ai României, Grigore Gh. Cantacuzino, poreclit, pentru intinderea domeniilor sale, Nababul, incepe constructia unei resedinte indraznete. Arhitectul Berindei realizeaza planurile Micului Trianon românesc, proprietatea principesei Alice, fiica Nababului. La dorinta acesteia, palatul va avea trei sute saizeci si cinci de dormitoare, câte unul pentru fiecare zi a anului, sapte sali de bal, nenumarate saloane si un parc dendrologic de 150 de hectare populat cu arbusti de esenta rara, apeducte, terenuri de vânatoare, golf si echitatie. Era, de fapt, copia parcului romantic al Evului Mediu târziu, cu arteziene venetiene, grota nimfelor s.a.m.d. Legenda spune ca principesa Alice, fire baietoasa, a supravegheat personal lucrarile punând si umarul acolo unde nu-i era pe plac. La receptia de deschidere au participat patru sute de invitati, petrecerea durând sapte zile incheiate. Din pacate, principesa nu a putut sa locuiasca prea mult in fastuoasa resedinta. A fost, atunci, blestemul vremurilor…

Cutremurul şi Armata Roşie au desăvârşit dezastrul

Cutremurul din 1940 surprinde Micul Trianon cu putin inaintea finalizarii ultimelor lucrari de consolidare anti-seismica. Imensele cosuri ale palatului se dizloca, inclinându-se periculos. Marele cutremur din 4 martie 1977 va desavârsi dezastrul, cosurile prabusindu-se ca niste adevarate torpile, surpând zidurile interioare si asa vitregite si pradate.
In primii ani ai celui de al doilea razboi mondial, nemtii, impresionati de monumentalitatea cladirii, fac de garda la palat. In memoriile celebrului general Von Paulus, rafinat degustatot de arta, se poate citi: “Valea Prahovei pe lânga petrol si Peles, mai are o bogatie de nepretuit: palatul Micului Trianon, mai izbutit si maret, dupa mine, decât originalul de la Paris. ” Odata cu venirea “Armatei Rosii eliberatoare” si soarta Micului Trianon se va povârni sub vremi. “Bravii soldati sovietici” vor fura de aici tot ce se putea lua, chiar si câteva coloane ionice din piatra de Albesti. Ţaranii din Floresti si imprejurimi vor cara ani de-a rândul piatra de la palat, elemente decorative baroce, renascentiste sau neoclasice impodobind grajdurile si cocinele gospodariilor din zona. Principesa Alice va apuca sa paraseasca România la timp, in ultimul moment, amânând, periculos de mult, despartirea de palat. In dispretul sau pentru bunurile “odioasei mosierimi”, Guvernul Groza va instala in apropierea Micului Trianon o comunitate de tigani care a fost sfatuita sa gaseasca materiale de constructie pentru case, prin imprejurimi. Şi au gasit, slava Domnului. Acesta a fost doar inceputul sfârsitului.

Descriere de piatră moartă cu natură vie

Astazi, Micul Trianon seamana din ce in ce mai mult cu un decor dintr-un film de Spielberg. Copacii au crescut in zid ca o nefireasca victorie a vegetalului asupra pietrei, barele de metal ale armaturii tâsnesc prin lucasuri si ferestre. Numai carcasa exterioara a mai ramas, practic, in picioare. O data cu iminenta ei prabusire  va ramâne doar molozul amintirii. Vestitul blazon al Cantacuzinilor, incadrat de ingeri, seamana din ce in ce mai mult cu un inger cazut. Doar rezervorul turnului de apa a mai ramas asa cum a fost, stantat desuet: “Metalurgia româna – Jacquez Catz – 1901”. Parcul romantic si-a schimbat statutul devenind pajiste comunala. Vacile Florestiului pasc, pe lânga iarba, rododendroni, liliac african, lastare de tisa si eucalipt.
Arhitectul Călin Hoinărescu este cel care a luptat cu morile de vânt, mai bine de treizeci de ani, pentru salvarea Micului Trianon. A intocmit planuri de restaurare, a gasit solutii peste solutii si a sfârsit prin a recunoaste, cu realism si tristete, soarta vitrega a monumentului, blestemat si de contemporaneitate. Marturia sa este cântecul de lebada al Micului Trianon:

Sanatoriul TBC, fabrica de negru de fum, ţiganii lui Petru Groza

“Aici, sfârsitul s-a declansat brusc. In 1977 s-au prabusit cosurile si odata cu ele zidurile interioare si asa slabite prin furtul de piatra. Acum au aparut primele semne clare de imbolnavire a  pietrei, un soi de cancer, provocat de o ciuperca litofaga. Când se prabuseste o coloana din piatra de Albesti, putem considera, din punct de vedere financiar, ca s-a darâmat o casa buna, cu doua trei niveluri, o casa de om gospodar. Piatra de Albesti este la ora actuala mai scumpa ca marmura! Odata cu surparea iminenta a a carcasei exterioare, care mai rezista in picioare doar printr-o minune a echilibrului, pentru Micul Trianon va veni sfârsitul. Planurile de restaurare pe care le-am facut sunt simpla literatura de sertar, in conditiile in care costurile restaurarii, a salvarii, de fapt, se apropie de optzeci de miliarde de lei. Micul Trianon este, si nu exagerez deloc, o problema nationala, ceva de genul “Dati un leu pentru Ateneu!” In situatia de astazi, Ministerul Culturii nu poate cere de la buget o asemenea suma pentru salvarea unui singur monument, chiar daca, prin distrugerea lui pierdem mai mult. Sa presupunem, printr-un absurd fericit, ca s-ar gasi sponsori, dar ce ne facem cu blestemele contemporane ale Trianonului? Nici un investitor strain sau neaos nu va avea curajul sa bage bani aici, in conditiile in care comunistii au infiintat in locuintele anexe un sanataoriu TBC. Tot perimetrul castelului este infestat. Şi Ceausescu, care avea bani si a vrut sa-si faca aici o resedinta, s-a speriat de bacilul lui Koch. Pentru dezinfectare mai trebuie alte miliarde bune. Mai este si poluarea ridicata, in apropiere este o fabrica de negru de fum, vedeti ce culoare au capatat zidurile, iar tiganii lui Groza fura si ultimele caramizi…”

Poveste tristă de spus mai târziu
 
Restaurat si amenajat turistic, Micul Trianon ar putea deveni o autentica mina de aur. Arhitectii au elaborat o documentatie de transformare a cladirii intr-un hotel de lux, cu cazino, piscina in aer liber etc.
Dupa 1990, pe Valea Prahovei au venit din nou, americanii. Au vazut Micul Trianon, s-au ingrozit si au plecat. Nu au dat un dolar pentru restaurare, dar ne-au tras de urechi spunând ca nu stim sa ne pretuim monumentele. Numai din industria cinematografica s-ar putea recupera rapid banii investiti, este vorba de industria internationala a filmului. Lansam o ultima provocare disperata: inscrierea Micului Trianon de la Floresti – Prahova pe lista monumentelor UNESCO si cuprinderea sa intr-un program extern de finantare. Este singura solutie, nu in ultimul ceas, in ultima fractiune de secunda, pentru a nu asista la o … poveste trista pentru mai tårziu.
Exista o durere surda si o incrâncenare a pietrei in lupta disperata cu verticalitatea, o decenta tulburatoare a prabusirii. Micul Trianon, alaturi de alte monumente istorice condamnate, nu va iesi in strada pentru a-si apara dreptul la existenta. Va tacea si se va prabusi si, daca, peste ani urmasii ne vor invinui ca nu am stiut sa ne pretuim istoria si frumosul impietrit, le vom spune o poveste, pe care nu o vor intelege, despre situatia economica a României in anii tranzitiei, despre blestemele Micului Trianon, despre raportul leu – dolar, despre…
A fost odata un mic Trianon, dragii mosului, un palat cu trei sute saizeci si cinci de camere, care a fost blestemat de o ursitoare mastera sa se sfarâme sub privirile noastre, pentru ca a aparut atunci când nu trebuia sau, cine stie, mitul mesterului Manole o fi fost luat in saga temeliile sale asteptând si acum jertfa pentru creatie…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.